Oameni! Oameni mulți printre ceilalți oameni!
Învieri zilnice printre gropi de morminte
Nunți printre cernitele acelea pomeni. .
Sa fie puteri lângă cei ce nu pot sa alinte

Oameni născuți pentru a deveni Om
Pripășiți pretutindeni e ochiul de apă…
Prasiți cu a dragostei cronic simptom. .
Nu mai pot pământul acesta sa-ncapă. .

Oameni … nedumnezei și totuși din El
Mijiți de sub stratul de sudori și cuvinte. .
Cu slăbiciuni întărite in pușcări de oțel. .
Din fruct interzis ce da a îndoieli sorginte. .

Oameni…ce nu știu cei stanga sau dreapta. .
Ce respira fără sa numere de câte ori inima bate. .
Ce nu trec ascensiunilor sau profunzimilor, treapta. .
Si ascund ca sunt prea tineri sau mai tarziu ca sunt prea in etate. .

Oameni ce au mâini dar pot sa încerce sa zboare. .
Măcar ca miopiile ii tin legati de praf de țărână
Dar visul se naste doar cand urci pe varf de picioare…
Și mâna lor se aseaza in găuri de dumnezeiască mână…

Oameni ce li teama sa traiasca si sa moară…
Privind ferestre colorate pe pereți cu gros mucegai. .
Speranța in procentaje infime își măsoară
Presărând muguri pe buturugi de vechi putregai. .

Oameni ce se întâlnesc neintamplator cu Fiul de Om…
Și fruntea își izbesc in lumina fierbinte de sus. .
Își cuantifica in duhul orice fir din propiu atom…
Urcând pe cruce. . zâmbind cu Domnul Isus!